Istoria stadionului pe care Rapidul își joacă meciurile de acasă este una foarte veche, de aproape 9 decenii, și la fel de spectaculoasă ca cea a echipei care a bucurat atâtea generații.

Așa cum probabil orice rapidist știe, Asociaţia culturală şi sportivă CFR a fost înființată în 1923, iar până în 1932 echipa a evoluat în campionatul Bucureștiului. A fost o perioadă dificilă, marcată de multe lipsuri, dar care a conturat caracterul puternic al giuleștenilor.

Încă din acea perioadă a fost evident un mare minus al echipei, lipsa unui stadion propriu. Iar această problemă avea să devină și mai pregnantă după 1932, atunci când Rapidul s-a înscris în campionatul național de fotbal.

După multe discuții, s-a decis ca procesul de construcție a stadionului Giulești să înceapă în 1936, numai că lucrările care trebuiau să dureze un an s-au întins pe mai bine de doi ani și jumătate. Astfel, inaugurarea oficială a arenei a avut loc abia pe 10 iunie 1939, rapidiștii fiind nevoiți să joace în toți acești ani pe alte stadioane din Capitală.

Giuleștiul original a fost proiectat de arhitectul Gheorghe Dumitrescu și se spune că forma de potcoavă, dar și designul cu influențe art-deco, au avut ca sursă de inspirație legendarul stadion Highbury, din nordul Londrei, fosta ”casă” a lui Arsenal.

Capacitatea inițială a stadionului Giulești era de puțin peste 12,000 de locuri, fiind mărită considerabil abia în anii 90, după finalizarea lucrărilor la cea de-a doua peluză. Din păcate, deceniile de degradare și-au spus cuvântul și, în ultimii ani de existență, Giuleștiul a fost deschis doar parțial, la jumătate din capacitatea care ajunsese la 19,100 de locuri.

În 2019 au început lucrările la noul stadion, care a fost deschis trei ani mai târziu și care nu mai are în comun cu vechea arenă decât locația. Este un stadion modern, cu o capacitate de 14,000 de locuri, de multe ori prea mic pentru zecile de mii de rapidiști care vor să vadă meciurile din tribune.

Drumul de la ”Potcoavă” la Superbet Arena a fost lung și plin de momente emoționante, unele foarte dificile, altele care ne-au adus multă bucurie. Giuleștiul a fost martorul expunerii unor talente uimitoare ale fotbalului românesc și a asistat, tpcut și demn, la clipele de glorie ale Rapidului.